Blog Revival. Un album original intr-un secol al mediocritatii.

Ideea mea cu recenziile albumelor din anii 60 pana in anii 90 nu s-a concretizat(din lipsa de timp) , dar totusi primul post a avut un succes destul de mare. Asa ca m-am gandit sa imi incerc talentul de reviewer si sa-mi fac un blog cu si despre muzica. Stiu ca o sa ziceti : ah , inca un blog de muzica. ce aduce blog-ul asta nou in “blogosfera”?! Pai aduce recenzii de albume cam “neatinse” de alte persoane cu blog si un sistem prin care oricine poate face o recenzie la albumul respectiv, ea fiind, bineinteles, introdusa in post cu numele celui care a facut respectiva recenzie.

Nu ma voi rezuma doar la recenzii de discuri, voi face si recenzii de concerte(vine recenzia la Deep Purple , la care n-am vazut nici un review), biografii de trupe mai underground si promovare de genuri si trupe mai putin cunoscute. Recenziile vor fi “at random” , deci ce-mi cade in mana ascult si ii fac o recenzie. Dar cand ma gandesc sa scriu despre o trupa la care am facut recenzii “at random” le voi strange pe toate intr-un post mai complet.

Asa…ca sa incepem cu dreptul voi recenzia ultimul album al lui Robert Plant facut impreuna cu Alison Krauss , pe numele lui, Raising Sand.

(click pe coperta)

Playlist:

1. “Rich Woman” (Dorothy LaBostrie, McKinley Miller) – 4:05
2. “Killing the Blues” (Rowland Salley) – 4:17
3. “Sister Rosetta Goes Before Us” (Sam Phillips) – 3:25
4. “Polly Come Home” (Gene Clark) – 5:39
5. “Gone, Gone, Gone” (Done Moved On)” (Phil Everly, Don Everly) – 3:33
6. “Through the Morning, Through the Night” (Gene Clark) – 4:02
7. “Please Read the Letter” (Charlie Jones, Michael Lee, Jimmy Page, Robert Plant) – 5:55
8. “Trampled Rose” (Tom Waits, Kathleen Brennan) – 5:33
9. “Fortune Teller” (Naomi Neville) – 4:31
10. “Stick With Me, Baby” (Mel Tillis) – 2:51
11. “Nothin’” (Townes Van Zandt) – 5:34
12. “Let Your Loss Be Your Lesson” (Milton Campbell) – 4:01
13. “Your Long Journey” (A.D. Watson, Rosa Lee Watson) – 3:54

Stiam de ceva timp ca Plant va lansa un nou album, si mai stiam ca-l va lansa impreuna cu Alison Krauss. Pana cand am auzit vestea nu o ascultasem pe Krauss, stiam ca , canta bluegrass , si atat. Dar apoi am ascultat-o, din curiozitate si mi-a placut , dar nu m-a impresionat. Eram sceptic in legatura cu ce va reusi impreuna cu Plant, auzind ca e un album de covere si mai e si facut impreuna cu o cantareata de bluegrass, m-am gandit ca-l fac doar sa mai faca si ei un ban , acolo , dar apoi , albumul mi-a demonstrat ca nu e chiar asa…

Privind playlist-ul chiar crezi ca e un album de covere, singura piesa la care Plant a fost co-writer este Please Read The Letter, compusa impreuna cu Page , Charlie Jones si Michael Lee. Dar daca asculti albumul iti dai seama ca albumul nu e chiar un album de cover-uri, e un album , mai degraba, de preluari. Intr-adevar , nu sunt melodi scrise de Krauss sau Plant , dar suna diferit fata de variantele originale – cate am reusit sa ascult pentru ca piesele sunt preluari de la artisti underground, singuri de care am auzit si ascultat sunt The Everly Brothers si Gene Clark -.

Atmosfera generala a albumului este una de relaxare , cu mici , mici portiuni mai aspre ele fiind o aparitie rara pe acest album. Si inca o precizare inainte de a lua la puricat toate piesele, albumul sufera de supra-procesare si am uneori senzatia de plasticism, dar parca tocmai asta ii da senzatia aia unica de ambient si relaxare. Si in plus , trebuia sa se alinieze si Plant cu vremurile, macar a facut-o cu un producator bun , in persoana lui T Bone Burnett. Albumul , in general , este facut intr-un stil modern. Pe langa muzica in sine, coperta si booklet-ul sunt bine facute , deci un “must-have” pentru orice colectionar sau fan Plant. Raising Sand a vandut bine , avand 112,000 copii vandute in prima saptamana si aterizand pe #1 in topul Billboard 200, dar imi sustin ideea , aceste lucruri nu denota calitatea albumului, ci denota fidelitatea faniilor lui Plant.

—————————————————————————————————————————

1.Rich Woman – O piesa lansata in 1955 , conform booklet-ului. Melodia beneficieaza de un ritm oarecum sacadat care se pastreaza pe tot parcursul piesei si mici parti pe chitara electrica care completeaza melodia. Rich woman nu e lyrics-based, cum nici o melodie de pe album nu e lyrics-based, laitmotivul piesei fiind versul “She’s got the money and I got a honey”, vers care suna foarte bine si bluesy cantat in cor de Plant si Krauss.

2.Killing The Blues – O melodie cu o tenta trista (“Killing The Blues” ) si care se incadreaza foarte bine in peisajul albumului , nimic special. Se mai aude si o chitara pedal steel care face deliciul piesei. Piesa a fost lansata in 2005 de catre Rowland Salley.

3.Sister Rosetta Goes Before Us - Vocea lui Krauss se imbina perfect cu fiddle-ulul si cu banjo-ul. Piesa este invaluita in mister pe tot parcursul ei de vocea mistica a lui Alison. “Strange things are happening everyday/I hear the music above my head”.

4.Polly Come Home – O piesa scria de Gene Clark. Boreeeeeedom. Plant pare plictisit pe piesa asta, cea mai proasta piesa de pe album, fara discutie si poate singura piesa care nu-mi place.

5.Gone Gone Gone - Melodie rock’n'roll scrisa de fratii Everly. Incepe cu un riff a la Everly Brothers sustinut puternic de tobe. Aranjamentele vocale sunt superbe. Imi place la fel de mult ca si Sister Rosetta…

6.Through The Morning , Through The Night - Scrisa tot de Gene Clark. Aici Alison ma cam zgarie pe urechi , dar duetul cu Plant de la sfarsitul fiecarui vers fac toti banii. Armoniile sunt si aici grozave.

7.Please Read The Letter - Singura piesa la care a contribuit Plant. Puncte forte : acordurile la chitara acustica de la inceputul melodiei , melodia de la refren , partea la fiddle interpretata de Krauss de la mijlocul piesei.

8.Trampled Rose - Cea mai bine gandita piesa de pe album. Armoniile si aranjamentele sunt “at their best” pe aceasta piesa , la fel este si vocea lui Alison. Subiectul versurilor este chiar ciudat.

9.Fortune Teller - Povestea e interesanta , un tip care se duce la o ghicitoare care ii prevede ca se va indragosti de cineva, el nu s-a indragostit de nimeni , s-a dus la ghicitoare si se indragosteste de ea, iar povestea are un happy ending : “Now I get my fortune told for free” . Despre armonii nu cred ca mai trebuie sa vorbesc si…ah, mi-a mai placut partea de sfarsit la chitara.

10.Stick With Me Baby – Facuta in stilul anului in care a fost facuta , 1960 , are doar 3:00 min si este o melodie foarte addictive , mai ales datorita primei strofe care adopta o rima imperecheata , ca si-n cantecele pentru copii.

11.Nothin’ - Inceputul e rockareala a la Zeppelin, pacat ca dureaza doar 15 sec. O piesa scrisa de Townes Van Zandt. Cea mai buna piesa de pe album , ii dau nota 10. Mai apare rockareala despre care vorbeam pe la minutul 1 acompaniata de fiddle-ulul lui Alison.

12.Let Your Loss Be Your Lesson - Nu stiu de ce imi suna cunoscut inceputul la chitara(poate ma lamureste un blogger, piesa e scrisa de Milt Campbell in anul 2000). Atmosfera rock’n'roll este data in mare de upright bass-ul si chitara electrica a lui Marc Ribot.

13.Your Long Journey - A great ending! Acel banjo iese foarte mult in evidenta. Imi place foarte mult referenul.

Da , deci se poate spune ca e un album original intr-un secol al mediocritatii , nu? Partea cu originalul cred ca am demonstrat-o pe parcursul recenziei. Mai ramane de demonstrat ca traim intr-un secol al mediocritatii, e simplu , cate trupe din sec. XXI va plac? Trupele mele preferate din sec. XXI pot fi numarate pe degetele de la maini si de la picioare(mentionez ca ma refer la trupele astea tinere , nu la trupe care canta de prin ‘70 si mai canta si acum).

(Fortune Teller )

In concluzie , nota mea : 9.2/10

P.S.: Va astept cu o recenzie sau macar cu o nota(si o nota e buna , daca nu aveti timp de o recenzie).